Conform Comunicatului de presă nr. 76/20 publicat în data de 25 iunie 2020, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit în cauzele conexate C-762/18 QH/Varhoven kasatsionen sad na Republika Bulgaria și C-37/19 CV/Iccrea Banca SpA faptul că un lucrător are dreptul, pentru perioada cuprinsă între concedierea sa nelegală și reintegrarea sa în funcția deținută anterior, la concediu anual plătit sau, la încetarea relației sale de muncă, la o indemnizație compensatorie pentru un astfel de concediu neefectuat. Totodată, Curtea a mai precizat că atunci când lucrătorul, în cursul acestei perioade, a ocupat un nou loc de muncă, acesta va putea invoca drepturile corespunzătoare perioadei în care a ocupat acest loc de muncă numai în raport cu noul angajator.

Cauza C-762/18 o privește pe QH, fostă angajată a unei școli în Bulgaria. Aceasta a fost concediată prima dată și apoi a fost reintegrată în muncă, după ce o hotărâre judecătorească a declarat nelegală concedierea ei. Ulterior, QH a fost concediată a doua oară. QH a introdus o acțiune împotriva școlii în vederea obținerii, printre altele, a plății unei indemnizații pentru un concediu anual plătit neefectuat pentru perioada cuprinsă între concedierea sa nelegală și reintegrarea sa. Varhoven kasatsionen sad na Republika Bulgaria (Curtea Supremă de Casație, Bulgaria), sesizată în ultimă instanță, nu i-a admis cererea.

Cauza C-37/19 prezintă o situație de fapt similară cu cea din cauza C-762/18 în ceea ce o privește pe CV, fostă angajată a Iccrea Banca, instituție de credit italiană. CV a fost reintegrată în muncă în urma anulării concedierii sale printr-o hotărâre judecătorească care a constatat nelegalitatea acestea. Contractul de muncă al CV a fost, ulterior, reziliat din nou.

Instanțele bulgară și italiană au decis să sesizeze Curtea de Justiție pe calea unei trimiteri preliminare. Rayonen sad Haskovo solicită Curții să stabilească dacă dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că un lucrător, în circumstanțele descrise, are dreptul la concediu anual plătit pentru perioada cuprinsă între concedierea nelegală și reintegrarea sa în muncă, chiar dacă, în această perioadă, el nu a lucrat efectiv în serviciul angajatorului. În plus, Rayonen sad Haskovo și Corte suprema di cassazione solicită Curții să stabilească dacă dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că un lucrător, în circumstanțele descrise, are dreptul la o indemnizație pecuniară pentru compensarea concediului anual plătit neefectuat în perioada cuprinsă între concedierea nelegală și reintegrare.

Conform Hotărârii Camerei întâi, o protecție a intereselor angajatorului nu pare strict necesară și, prin urmare, nu ar fi, a priori, de natură să justifice o derogare de la dreptul lucrătorului la concediu anual plătit. Tot ca urmare a actelor angajatorului însuși, întrucât acesta a efectuat concedierea nelegală a lucrătorului în cauză, în perioada cuprinsă între data acestei concedieri și data reintegrării lucrătorului respectiv în funcție, acesta din urmă nu a fost în măsură nici să lucreze, nici, pe cale de consecință, să își exercite dreptul la concediu anual. S-a mai arătat că revine angajatorului obligația să se asigure că îi oferă lucrătorului posibilitatea de a‑și exercita dreptul la concediu anual. În această privință, spre deosebire de o situație de cumul de drepturi la concediu anual plătit al unui lucrător împiedicat să efectueze concediul respectiv pe motiv de boală, angajatorul care nu dă unui lucrător posibilitatea de a‑și exercita dreptul la concediu anual plătit trebuie să își asume consecințele. În consecință, un lucrător concediat nelegal, apoi reintegrat în muncă în conformitate cu dreptul național, în urma anulării concedierii sale printr‑o hotărâre judecătorească, are dreptul să invoce toate drepturile la concediu anual plătit dobândite în perioada cuprinsă între data concedierii nelegale și data reintegrării sale în muncă, în urma acestei anulări. (pct. 75-78 din Hotărâre).

De asemenea, Curtea a mai statuat faptul că în cazul în care lucrătorul, ulterior reintegrării sale în muncă în urma anulării concedierii sale nelegale, este din nou concediat, acesta poate solicita, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Directiva 2003/88, o indemnizație pentru concediul anual neefectuat cu ocazia acestei noi concedieri, inclusiv pentru cel corespunzător perioadei cuprinse între data concedierii nelegale și data reintegrării sale în muncă. Cu toate acestea, atunci când, în această perioadă, lucrătorul în cauză a ocupat un alt loc de muncă, acesta nu poate pretinde de la primul său angajator o indemnizație corespunzătoare perioadei în care a ocupat acel alt loc de muncă (pct. 88-88 din Hotărâre).