Prin Decizia nr. 72 din 9 noiembrie 2020, pronunțată de Completul pentru Dezlegarea unor chestiuni de drept și publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 75 din data de 25 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că prevederea potrivit căreia contravenientul poate achita jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege şi în acele situaţii în care actul normativ de stabilire a contravenţiilor nu prevede expres această posibilitate nu se aplică în ceea ce priveşte sancţiunile contravenţionale aplicate prin decizii ale Consiliului Concurenţei.

Instanța Supremă a reținut faptul că instituţia ablaţiunii priveşte regimul sancţionator în dreptul contravenţional şi reprezintă o modalitate de stingere a răspunderii, prin facilitatea legală, recunoscută contravenientului, de a achita jumătate din minimul amenzii contravenţionale, într-un termen scurt.

Problema de drept aflată în dezbatere a impus verificarea măsurii în care Legea nr. 21/1996 nu prevedea expres posibilitatea contravenientului de a achita jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege ori, dimpotrivă, o excludea, ceea ce impune un examen al compatibilităţii dintre cele două reglementări şi implică operaţiunea de calificare a textelor de lege menţionate în sesizare, pentru a se stabili dacă au caracterul unor norme speciale sau al unora generale, pentru a se da ulterior eficienţă principiilor specialia generalibus derogant, respectiv generalia specialibus non derogant.

Față de problema incidentă, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că „instituind o procedură specială şi un regim sancţionatoriu distinct şi înlăturând de la aplicare dispoziţiile art. 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 chiar şi în cazul contravenţiilor de procedură cu cel mai redus grad de pericol social, se impune concluzia că normele din Legea nr. 21/1996 reprezintă lex specialis, ceea ce face ca în materia concurenţei sistemul ablaţiunii să nu se aplice, cu o singură excepţie, care va fi indicată în cele ce succedă”.

În schimb, astfel cum a reținut și Curtea Supremă, este reglementată și o excepție de la incompatibilitatea ablațiunii cu normele de dreptul concurenței, ca urmare a modificării Legii nr. 21/1996 prin O.U.G. nr. 170/2020, care prevede faptul că întreprinderile care se încadrează în categoria microîntreprinderilor au posibilitatea achitării amenzilor contravenţionale aplicate prin actele administrative de sancţionare emise de formaţiunile deliberative ori de inspectorii de concurenţă.

Nu în ultimul rând, în vederea pronunțării noii Decizii, Înalta Curte de Casație a apreciat justețea celor dispuse și prin prisma evaluării cantitative a normelor de dreptul concurenței: „severitatea sancţiunilor prevăzute de Legea nr. 21/1996 şi mecanismul de aplicare a acestora sunt justificate de împrejurarea că faptele anticoncurenţiale au efecte nocive asupra economiei de piaţă, au efecte restrictive asupra altor operatori economici şi mai ales asupra consumatorilor finali care suportă costul mai ridicat al produselor şi serviciilor, generat de comportamentul anticoncurenţial. De aceea, nivelurile ridicate ale amenzilor sunt menite să pedepsească practicile care distorsionează concurenţa, să inhibe alte încălcări ale regulilor de politică concurenţială şi să împiedice strategii economice de asumare a achitării unei jumătăţi din minimul amenzii prevăzute de lege, în considerarea unui profit superior obţinut din săvârşirea faptei”.