Din comunicatul de presă al Curții Constituționale (CCR) din data de 6 mai 2016 aflăm că a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată de Avocatul Poporului și, drept urmare, s-a constatat că O.U.G. nr. 34/2020, care a modificat și completat O.U.G. nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, este neconstituțională în ansamblul său. Conform Legii nr. 47/1992, deciziile CCR sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, iar prevederile constatate a fi neconstituționale vor deveni inaplicabile de la momentul publicării deciziei CCR în Monitorul Oficial, Partea I.

În comunicatului de presă al CCR sunt cuprinse mai multe aspecte importante privind neconstituționalitatea O.U.G. nr. 34/2020, printre care putem identifica următoarele:

• Stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţii este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile şi condiţiile necesare operaţiunii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Totodată, în lipsa unei reprezentări clare a elementelor care constituie contravenţia, judecătorul însuşi nu dispune de reperele necesare în aplicarea şi interpretarea legii, cu prilejul soluţionării plângerii îndreptate asupra procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
• Prevederile art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999 stabilesc în mod nediferențiat pentru toate aceste fapte, independent de natura sau gravitatea lor, aceeași sancțiune contravențională principală. În ceea ce privește sancţiunile contravenţionale complementare, deși legea prevede ca acestea se aplică în funcţie de natura şi gravitatea faptei, atâta vreme cât fapta nu este circumscrisă, evident că nu se poate determina nici natura sau gravitatea sa pentru a stabili în mod just sancțiunea complementară aplicabilă.
• Curtea a constatat că prevederile art.28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999, caracterizate printr-o tehnică legislativă deficitară, nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art.1 alin.(5) din Constituţie, precum și principiul restrângerii  proporționale  a  exercițiului  drepturilor  și  libertăților fundamentale, prevăzut de art.53 alin.(2) din Constituție.
• Actul normativ care reglementează regimul juridic al stării de asediu și al stării de urgență are ca scop crearea cadrului legal al măsurilor excepționale impuse de gestionarea situației de criză, măsuri care, prin ele însele, afectează drepturi și libertăți ale  cetățenilor. Cu  alte  cuvinte,  rațiunea  legii  este  tocmai  aceea  de  a constitui temeiul legal al restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale,  în  acord  cu  imperativul  constituțional  stabilit  în  53  alin.(1), precum și temeiul legal al măsurilor excepționale care pot viza inclusiv atribuții ale instituțiilor fundamentale ale statului. Reținând  că  actul  normativ  care  restrânge/afectează  drepturi  și  libertăți fundamentale ale cetățenilor sau instituții fundamentale ale statului cade în sfera interdicției prevăzute de art.115 alin.(6) din Constituție, Curtea a constatat că, în actualul cadru constituțional, un atare act nu poate fi decât o lege, ca act formal al  Parlamentului, adoptată cu respectarea  dispozițiilor  art.73 alin. (3)  lit. g) din Constituție, în regim de lege organică. (…). În ceea ce privește Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2020   pentru   modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/1999, Curtea constată că aceasta a fost adoptată cu încălcarea art.115  alin. (6)  din  Constituție, întrucât prin  conținutul său normativ a vizat restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale (dreptul de proprietate, dreptul la muncă și protecție socială, dreptul la informare, libertatea economică).

Dispozițiile principale din O.U.G. nr. 34/2020 vizate de efectele noii Decizii pronunțată de CCR:

• Nerespectarea unor prevederi prevăzute expres de O.U.G. nr. 1/1999 se sancționau cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei pentru persoane fizice și de la 10.000 lei la 70.000 lei pentru persoane juridice
• Se instituiau mai multe sancțiuni contravenționale complementare, pe lângă sancțiunile principale, precum confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenție sau suspendarea temporară a unor activități.
• Contravenientul putea achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din cuantumul amenzii aplicate de agentul constatator.
• Plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunilor nu suspenda executarea sancțiunilor contravenționale complementare aplicate.
• Valabilitatea documentelor eliberate de instituțiile și autoritățile publice se menținea pe toată perioada stării de asediu sau a stării de urgență, precum și pentru o perioadă de 90 de zile de la încetarea acestor stări.
• Pe perioada stării de urgenţă şi pe o perioadă de 10 zile de la încetarea acesteia se mențineau valabilitatea dovezilor înlocuitoare ale permiselor de conducere – cu drept de circulaţie şi a dreptului de circulaţie dispusă de procuror sau de instanţa de judecată.