Prin Ordonanța de urgență nr. 196/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1108, din data de 19 noiembrie 2020, se reglementează conceptul de „telemedicină”. Actul normativ a intrat în vigoare din data de 19 noiembrie, însă mai sunt necesare și normele de aplicare, pe care, potrivit Ordonanței, Ministerul Sănătății trebuie să le elaboreze în termen de 45 de zile.

Printre motivele pentru care Guvernul României a modificat Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății reglementând telemedicina prin ordonanță de urgență sunt acelea de a gestiona eficient resursele umane şi financiare din domeniul sănătăţii publice şi de „a surprinde îndeaproape şi cu promptitudine nevoile reale de sănătate ale populaţiei din comunităţi”.

Conform noului act normativ, telemedicina înseamnă totalitatea serviciilor medicale furnizate la distanţă, fără prezenţa fizică simultană a personalului medical şi a pacientului, pentru stabilirea diagnosticului, indicarea tratamentului, monitorizarea unor afecţiuni sau indicarea unor metode de prevenţie a bolilor, în mod securizat, prin intermediul tehnologiei informaţiei şi mijloacelor electronice de comunicare. Cabinetele medicale ambulatorii ale medicilor de familie şi de alte specialităţi, centrele de diagnostic şi tratament, centrele medicale, centre de sănătatele, laboratoarele, precum şi prin alte unităţi sanitare publice şi private, unităţile sanitare publice şi private cu paturi pot asigura asistenţa medicală profilactică şi curativă şi prin telemedicină.

Serviciile medicale prin telemedicină pot fi acordate în mod nediscriminatoriu oricărei persoane de toţi profesioniştii din domeniul sănătăţii care folosesc tehnologiile informaţionale şi de comunicare, mijloace de comunicare la distanţă, pentru schimbul de informaţii valide pentru diagnosticul, tratamentul şi prevenirea bolilor şi accidentelor, cercetarea şi evaluarea medicală, precum şi pentru asistenţa continuă a furnizorilor de servicii medicale, toate în interesul promovării sănătăţii. Mijloace de comunicare la distanţă reprezintă orice mijloc care, fără prezenţa fizică simultană a pacientului şi a personalului medical, poate fi utilizat pentru oferirea serviciilor medicale furnizate de la distanţă prin intermediul oricăror platforme audio sau video, echipamente electronice şi reţele de cablu, fibră optică, radio, satelit şi altele asemenea.

Telemedicina presupune transmiterea în siguranţă a datelor şi informaţiilor medicale sub formă de text, sunet, imagine sau în alte formate necesare pentru prevenirea bolilor, diagnosticarea, tratarea şi monitorizarea pacienţilor.

Telemedicina cuprinde următoarele servicii:

• teleconsultaţia – serviciul medical realizat în relaţie cu pacientul, care discută de la distanţă cu medicul, şi poate fi realizată prin orice mijloace de comunicare, în vederea stabilirii diagnosticului, tratamentului şi/sau a măsurilor necesare pentru prevenirea bolilor şi a complicaţiilor acestora, toate în interesul promovării sănătăţii pacientului;
• teleexpertiza – serviciul de telemedicină prin care are loc un schimb de opinii medicale între mai mulţi medici realizat prin orice mijloace de comunicare la distanţă, în vederea confirmării unui diagnostic şi/sau a unei conduite terapeutice, pe baza datelor din documentele medicale ale pacientului, şi care nu presupune prezenţa fizică a acestuia;
• teleasistenţa – serviciul medical constând în ajutorul oferit de un medic unui alt practician, aflat la distanţă, care efectuează un act medical sau chirurgical, precum şi serviciul medical efectuat atunci când cadrele medicale care acordă ajutor medical de urgenţă au nevoie de asistenţă;
• teleradiologia – radiologie şi imagistică medicală la distanţă, este un serviciu de telemedicină ce presupune transmiterea electronică a imaginilor radiologice cu ajutorul tehnologiilor digitale de captare a imaginii, în scopul interpretării lor de către specialiştii în radiologie-imagistică medicală şi stabilirii unui diagnostic;
• telepatologia – serviciu de telemedicină care presupune transmiterea la distanţă a datelor şi imaginilor microscopice, în scopul interpretării acestora de către specialiştii anatomopatologi şi stabilirii unui diagnosti;
• telemonitorizarea – serviciu medical ce permite unui medic specialist să monitorizeze şi să interpreteze de la distanţă datele medicale despre pacient transmise de acesta prin mijloace de comunicare electronică la distanţă, necesare pentru urmărirea medicală, ajustarea conduitei terapeutice, a regimului de viaţă şi igieno-dietetic referitoare la îngrijirea acestui pacient, după caz. Înregistrarea şi transmiterea datelor medicale pot fi automatizate prin intermediul unor dispozitive medicale omologate care măsoară şi transmit informaţii medicale cu privire la starea pacientului sau efectuate de către pacient, de către medic sau alt personal medical.

Se prevăd și reglementări privind confidențialitatea și securitatea informațiilor, doar la nivel general. De altfel, printr-un articol anterior, ne-am exprimat părerea că facilitările tehnologice, care să susțină bunul mers al actului medical și accesul constant și nelimitat, ca spațiu, al pacienților, nu trebuie să fie reglementate doar la nivel formal, ci trebuie să aibă la bază politici coerente, reale, apte de a fi  integrate în sistem în mod eficient (LINK articol): „Unităţile medicale au obligaţia să garanteze confidenţialitatea şi securitatea informaţiilor legate de starea de sănătate a pacienţilor pe tot parcursul procedurilor de colectare, prelucrare, utilizare şi stocare a datelor personale şi să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale referitoare la protecţia vieţii private şi a datelor personale, a datelor medicale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare”.

În acest context, remarcăm faptul că, raportat la drepturile pacientului, noua ordonanță de urgență arată, insuficient, că serviciile medicale acordate prin telemedicină trebuie să respecte prevederile Legii nr. 46/2003 – legea drepturilor pacientului, precum şi următoarele cerinţe:

• stabilirea identităţii şi calităţii profesionale a medicilor care acordă aceste servicii;
• informarea pacientului cu privire la serviciile medicale disponibile, scopul şi implicaţiile actului medical, precum şi la mijloacele de realizare a acestuia, inclusiv cu privire la mijloacele tehnice utilizate pentru transmisia de date;
• respectarea dreptului pacientului de a-şi exprima consimţământul în mod liber şi informat;
• respectarea secretului medical;
• asigurarea condiţiilor tehnice de transmisie a datelor şi a condiţiilor de prelucrare a acestor date de către personalul medical astfel încât să fie garantată confidenţialitate acestora;
• securizarea şi introducerea în dosarul electronic de sănătate al pacientului a documentelor rezultate în urma acestor servicii;
• asigurarea continuităţii asistenţei medicale.

Alte reglementări. Nu în ultimul rând, se mai precizează că serviciile de telemedicină se acordă de către unităţile sanitare publice şi private, indiferent dacă acestea se află sau nu se află în relaţie contractuală cu casa de asigurări de sănătate iar cheltuielile ocazionate de acordarea serviciilor de telemedicină de către unităţile sanitare publice sunt cuprinse în bugetul de venituri şi cheltuieli propriu al acestora şi se suportă din veniturile proprii ale unităților medicale.