Conform Deciziei nr. 23 din 14 octombrie 2019 referitoare la recursul în interesul legii, publicat în Monitorul Oficial din data de 21 februarie 2020 (moment de la care devine și obligatorie), contractul privind serviciile financiare încheiat la distanţă cu o instituție financiară nebancară (IFN) constituie titlu executoriu în lipsa semnăturii olografe sau a semnăturii electronice extinse, cu excepția situației în care părțile impun semnătura drept condiție de validitate a contractului.

Soluția pronunțată de Înalta Curte vine după ce aceasta, prin Decizia nr. 7 din 22 ianuarie 2018, a statuat asupra faptului că, în raport cu prevederile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004, contractul se încheie în mod valabil la momentul primirii mesajului de confirmare de către consumator, referitor la comanda sa şi că pentru valabila încheiere a acestui tip de contract nu este nevoie de semnătură olografă sau electronică.

Se mai arată că, în cazul unor astfel de contracte, care au regim special din punct de vedere formal, problema semnăturii olografe sau electronice este lipsită de relevanţă prin raportare la art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004, ea putând căpăta importanţă exclusiv în situaţia în care există o cerinţă legală ori un acord neîndoielnic al părţilor, care să lege validitatea contractului de forma scrisă a acestuia şi de semnătura olografă ori electronică.

Decizia vine în contextul în care s-a considerat că se impune a fi respinse cererile de încuviinţare a executării silite a contractelor de furnizare de servicii de credit încheiate la distanţă care nu conţin semnătura olografă sau, după caz, semnătura electronică extinsă a debitorului, întrucât acestea nu constituie titluri executorii. Instanța supremă a reținut în considerente faptul că la pronunţarea acestor soluţii s-a avut în vedere că una dintre condiţiile esenţiale de validitate necesare pentru aprecierea asupra legalităţii încheierii unui contract civil, indiferent că este încheiat sau nu la distanţă, priveşte existenţa consimţământului dintre cele două părţi, potrivit art. 1.179 alin. (1) pct. 2 din Codul civil, iar în cadrul procedurii de încuviinţare a executării silite instanţa constată caracteristica contractului de credit de a fi titlu executoriu, prin raportare la premisa dovedirii calităţii de împrumutat a persoanei faţă de care se solicită încuviinţarea executării silite.