Legea privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea antiţigănismului – act normativ adoptat de Parlamentul României

Printre primele acte normative adoptate la începutul acestui an regăsim Legea nr. 2 din 4 ianuarie 2021 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antițigănismului, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, din 5 ianuarie 2021. Actul normativ urmărește combaterea rasismului structural și instituțional împotriva romilor, considerată de legiuitor ca fiind „o cauză principală a excluderii în Europa”, întrucât „combaterea acestuia și eliminarea prejudecăților sunt elemente esențiale pentru a asigura romilor un statut de cetățeni egali cu drepturi depline, în societățile europene”.

Menționăm că acesta nu este singurul act normativ care urmărește combaterea unui anumit tip de discurs îndreptat împotriva unei categorii de persoane. Amintim că în anul 2002, datorită îngrijorărilor privind cultul mareșalului Ion Antonescu, manifestate odată cu negocierile pentru aderarea României la NATO, a fost adoptată O.U.G. nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război. Interesant este faptul că, și în privința Legii nr. 2/2021, a fost nevoie de o presiune externă, respectiv apariția Rezoluției Parlamentului European din 25 octombrie 2017 referitoare la aspecte legate de drepturile fundamentale în ceea ce privește integrarea romilor în UE: combaterea atitudinilor negative față de romi, prin care statele membre au fost invitate să adopte strategii naționale în acest sens.

Conform noii legi, prin „antiţigănism” se înţelege atât percepţia referitoare la romi exprimată ca ură împotriva acestora, cât şi manifestările verbale sau fizice, motivate de ură împotriva romilor, îndreptate împotriva romilor ori a proprietăţilor acestora, împotriva instituţiilor/ONG-urilor, liderilor comunităţilor rome sau lăcaşurilor lor de cult, tradiţiilor şi limbii romani;

Pentru combaterea atitudinilor negative față de romi sunt reglementate mai multe infracțiuni: fapta persoanei de a promova, în public, în orice mod, idei, concepţii sau doctrine antiţigăniste constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi, iar distribuirea sau punerea la dispoziţia publicului, prin orice mijloace, de ştiri şi informaţii, materiale antiţigăniste constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani.

Confecționarea, vânzarea, răspândirea, precum și deținerea în vederea răspândirii de simboluri antiţigăniste constituie infracțiune şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi, iar cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi utilizarea în public a simbolurilor antiţigăniste. Aceste fapte nu vor constitui infracțiuni dacă sunt săvârşite în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei sau în scopul dezbaterii unor aspecte de interes public.

Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi iniţierea sau constituirea unei organizaţii cu caracter antiţigănist, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup. Dacă faptele prevăzute au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni. Nu se pedepsesc persoanele care au comis astfel de fapte, dacă denunţă autorităţilor existenţa organizaţiei, înainte ca aceasta să fi fost descoperită şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului. În schimb, dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute anterior înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

Este de urmărit, în viitor, modul prin care noile infracțiuni reglementate vor fi aplicate în situații particulare, având în vedere că, față de O.U.G. nr. 31/2002, justiția din România a îndeplinit atât o funcție retributivă, cât și una distributivă, pe baza propriei imagini despre Holocaust, adeseori distorsionată[1]


[1] Alexandru Climescu, Lege, justiție și memoria Holocaustului din România, în Alexandru Florian (coord.), Memoria Holocaustului din România în perioada postcomunistă, Ed. Curtea Veche, București, 2018, p. 114.

Copyright 2020 ©   |   Home   |   GDPR   |   Contact   |   Design