Av. Andrei Prună

Prin Legea nr. 102 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial cu nr. 583 din 2 iulie 2020, au fost adus importante modificări în privința condițiilor de înființare a unor societăți.

În expunerea de motive a proiectului de lege s-a arătat faptul că „legea societăților impune mai multe obstacole în calea înființării. Astfel inițiativa privată, de care este mare nevoie România este descurajată încă din fașă. Legea poate fi îmbunătățită cu privire la condițiile referitoare la acționariat și la condițiile de înregistrare a sediului social. În prezent, legea face dificilă și birocratică obținerea sediului social și interzice persoanelor fizice și juridice să fie asociați unici în mai mult de o societate cu răspundere limitată. În momentul de față, această birocrație poate fi ocolită prin diverse mijloace juridice, cum ar fi apelarea la servicii de găzduire de sediu social virtual sau participarea la acționariat cu alte firme codeținute[1]”.

Pe cale de consecință, legiuitorul a abrogat complet art. 14 din Legea nr. 31/1990, care prevedea faptul că o persoană fizică sau o persoană juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu răspundere limitată. De asemenea, nu mai este în vigoare nici prevederea potrivit căreia o societate cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată, alcătuită dintr-o singură persoană.

Prin abrogarea expresă a respectivului articol, se pune capăt unor opinii doctrinare contrare privind avantajele sau dezavantajele unor astfel de dispoziții. S-a arătat că, pe lângă contradicția în termeni a noțiunii de „societate cu asociat unic”, prevederea a fost o preluare nejustificată a unor soluții din dreptul francez, motivate în respectiva legislație de o distincție în ceea ce privește regimul fiscal aplicabil, distincție care nu se regăsește în legea română[2]. Pe de altă parte, s-a considerat că interdicția cu privire la deținerea calității de asociat unic în mai mult de o societate rezultă din nevoia de a menține societate unipersonală la nivel de excepție de la regula pluralității de asociați, întrucât „o multiplicare a personalității juridice bazată pe aportul aceleiași persoane fizice este de natură a prejudicia terții cu care astfel de societăți ar intra în raporturi juridice, precum și fiscul, având în vedere că asociatul unic ar fi tentat să mute activitățile de pe o societate pe alta, lăsând în urmă societăți insolvabile[3]”. De altfel, cea de a doua observație doctrinară este și cea mai pertinentă, întrucât din perspectiva răspunderii, erau impuse anumite limite până la intrarea în vigoare a noii legi de modificare în ceea ce privește garantarea obligațiilor sociale.

Totodată, în mod logic, a fost eliminată mențiunea privind societatea cu asociat unic din cuprinsul art. 17 din Legea nr. 31/1990, respectiv mențiunea că la autentificarea actului constitutiv sau la darea de dată certă a acesteia nu mai este necesară și declarația pe propria răspundere privind deținerea calității de asociat unic într-o singură societate cu răspundere limitată. Dispar, de asemenea, din această procedură unele certificate care se emiteau de A.N.A.F. care se raportau la respectivele declarații. Paradoxal, raportat la art. 36 din Legea nr. 31/1990, în cazul în care se va cere înmatricularea societății în registrul comerțului, un asociat unic, în cazul în care are și calitatea de administrator al societății, este obligat să depună în continuare declarația pe propria răspundere prin care să demonstreze că îndeplinește condițiile prevăzute de lege, nu și declarația pe propria răspundere privind deținerea calității de asociat într-o societate cu răspundere limitată, care în continuare este cerută (art. 36 alin. 2, lit. f din Legea nr. 31/1990).

Nu în ultimul rând, se abrogă prevederea potrivit căreia la acelaşi sediu vor putea funcționa mai multe societăți numai dacă imobilul, prin structura lui şi suprafața sa utilă, permite funcționarea mai multor societăţi în încăperi diferite sau în spaţii distinct partajate. La fel, s-a eliminat prevederea potrivit căreia numărul societăţilor ce funcţionează într-un imobil nu poate depăşi numărul de încăperi sau spaţii distincte obţinute prin partajare. Cu alte cuvinte, prin noua lege, se conferă posibilitatea de înființare, la același sediu, a unui număr infinit de societăți.

Se mai prevede că avizul privind schimbarea destinaţiei imobilelor colective cu regim de locuinţă, prevăzut de Legea privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor, nu este necesar atunci când administratorul sau, după caz, administratorii declară pe propria răspundere faptul că la sediul social nu se desfăşoară activitate. În acest sens, la momentul înființării unei societăți, nu mai este necesar avizul cunoscut sub denumirea de „acord al vecinilor”.

Trebuie luat în considerare și faptul că Legea nr. 102/2020 deja a fost criticată pe fond printr-o cerere de reexaminare formulată de Președintele României, prin care s-a subliniat[4], cu privire la răspundere, că „în condițiile în care același asociat va răspunde cu un patrimoniu unic (personal) pentru datoriile unui număr nelimitat de societăți, nu au fost prevăzute mecanisme care să contrabalanseze diluarea răspunderii personale și să asigure recuperarea creanțelor în mod echitabil de către diferiți creditori ai aceleiași societăți, dar și de către creditorii unor societăți diferite cu același asociat unic”.

La rândul său, Guvernul României a ridicat o obiecție de neconstituționalitate a Legii nr. 102/2020, dar a fost respinsă de Curtea Constituțională ca inadmisibilă și neîntemeiată[5].

---