În Monitorul Oficial al României cu numărul 322 din data de 18 aprilie 2021 a fost publicată Legea nr. 102/2023, care a modificat și a completat trei acte normative în vigoare: Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul și Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Potrivit expunerii de motive a noii legi, actul normativ a fost adoptat în acest mod, fiindcă „se generează un dezechilibru major între ONG-uri și investitori. ONG-urilor li se conferă calitate procesuală activă, li se prezumă interes, li se stabilesc taxe de timbru modice, li se stabilesc termene foarte permisive în care să atace actele vizate (practic le pot ataca oricând), câștigă capital de imagine și/sau politic (în funcție de identitatea fondatorilor) și, în cazul în care, până la urmă acțiunile neîntemeiate le sunt într-un final respinse în mod definitiv, instanțele cenzurează și cheltuielile de judecată solicitate și dovedite de investitori (…) Ace(a)st(ă) situație profund nedreaptă trebuie reechilibrată prin responsabilitatea acestor ONG-uri și a membrilor lor fondatori, prin stabilirea unor formalități de publicitate eficiente și clare prin stabilirea unor termene ferme în care acțiunile privind atacarea actelor administrative să poată fi inițiate”.
În concret, în cuprinsul Legii nr. 50/1991, sunt adăugate noi prevederi privind informațiile publicate din oficiu privind conținutul autorizațiilor de construire. Astfel, informaţiile referitoare la principalele condiţii necesar a fi îndeplinite de solicitanţi, extrase din conţinutul autorizaţiei de construire şi al anexelor aferente, se fac publice în termen de maximum 30 de zile de la data emiterii autorizaţiei şi trebuie să includă în mod obligatoriu următoarele:
- numărul autorizaţiei de construire şi data emiterii acesteia;
- titlul/descrierea proiectului;
- procentul de ocupare a terenului – P.O.T. şi coeficientul de utilizare a terenului – C.U.T.;
- retragerile construcţiilor de la limitele de proprietate;
- suprafeţele, construită la sol, construită pe fiecare nivel, construită desfăşurată;
- regimul de înălţime, numărul de niveluri subterane şi supraterane pentru fiecare construcţie, şi înălţimile construcţiilor, la cornişă şi maximă pentru fiecare construcţie;
- dacă a fost solicitat/obţinut avizul autorităţii competente în domeniul protejării patrimoniului cultural;
- dacă a fost solicitat/obţinut avizul autorităţii competente în domeniul protejării mediului;
- planul de situaţie; şi
- planuri cu toate faţadele.
După comunicarea autorizaţiei de construire, dar înainte de începerea lucrărilor, beneficiarul are obligaţia, pe propria cheltuială, să noteze în cartea funciară a imobilului, precum şi să publice într-un ziar de largă răspândire informaţiile privind numărul autorizației de construire, data emiterii acesteia și titlul/descrierea proiectului, precum şi să amplaseze în şantier, la loc vizibil, panoul de identificare a investiţiei.
Conţinutul autorizaţiei de construire se consideră adus la cunoştinţa organismelor sociale interesate la data ultimei operaţiuni de publicitate, mai precis la data finalizării operaţiunilor de publicitate de către autoritatea publică, la data încheierii prin care s-a dispus notarea în cartea funciară, la data publicării informaţiilor menţionate într-un ziar de largă răspândire sau la data afişării panoului de identificare a investiţiei, indiferent care dintre aceste date survine ultima.
Pentru organismele sociale interesate, în litigiile ce vizează autorizaţiile de construire, termenul pentru formularea plângerii prealabile, dacă aceasta mai este obligatorie, este de 30 de zile şi începe să curgă de la data ultimei operaţiuni de publicitate, iar termenul pentru introducerea cererilor de anulare, de suspendare, de intervenţie accesorie sau de intervenţie principală este de 60 de zile şi se calculează de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data expirării termenului legal de soluţionare a plângerii, indiferent care dintre aceste date survine prima. Dacă plângerea prealabilă nu mai este obligatorie, pentru organismele sociale interesate, în litigiile ce vizează autorizaţiile de construire, termenul pentru introducerea cererilor de anulare, de suspendare, de intervenţie accesorie sau de intervenţie principală este de 60 de zile şi începe să curgă de la data ultimei operaţiuni de publicitate.
Totodată, Legea privind amenajarea teritoriului și urbanismului, în noua sa formă, arată că prin excepție, pentru organismele sociale interesate, dreptul de a ataca hotărârile de aprobare a actelor administrative de urbanism se prescrie în termen de doar 1 an de la data aprobării.
Nu în ultimul rând, Legea contenciosului administrativ este și ea modificată, iar conținutul art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (1) privind procedura suspendării executării actelor administrative este următorul:
Art. 14 alin. (1): „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile prevederilor art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare sau în termen de maximum 30 de zile de la luarea la cunoştinţă a conţinutului actului care nu mai poate fi revocat, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anulare a actului în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acţiunii în suspendare şi dacă fondul cererii de suspendare nu a fost soluţionat, instanţa învestită cu cererea de suspendare va constata această împrejurare şi va respinge cererea de suspendare ca lipsită de interes. Dacă suspendarea s-a dispus, aceasta încetează de drept şi fără nicio formalitate.”
Art. 15 alin. (1): „Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acţiunii principale.”
Legea nr. 102/2023 va intra în vigoare din data de 21 aprilie 2023.