În Monitorul Oficial cu numărul 952 din data de 16 octombrie 2020 a fost publicată Ordonanța de urgență nr. 170 din 14 octombrie 2020 privind acţiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a dispoziţiilor legislaţiei în materie de concurenţă, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996. Conform expunerii de motive, actul are ca obiect transpunerea în legislația națională a Directivei 2014/104/UE, necesară pentru a asigura stabilirea, în concret, a măsurilor care să conducă la crearea unui sistem eficient și uniform de aplicare privată a regulilor de concurență pe întreg spațiul Uniunii Europene. De altfel, Ordonanța de urgență nr. 39/2017 care viza reglementarea acelorași chestiuni, a fost declarată neconstituțională de Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 239/2020, întrucât a lipsit solicitarea privind avizului Consiliului Economic și Social.

Astfel, noua ordonanță de urgență reglementează dreptul oricărei persoane care a suferit un prejudiciu cauzat de o încălcare a legislației în materie de concurență de către o întreprindere sau o asociație de întreprinderi de a solicita instanțelor de judecată competente despăgubirea integrală a prejudiciului suferit. Prezenta ordonanță de urgență se aplică:

• încălcărilor prevederilor art. 101 sau 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)
• încălcărilor prevederilor art. 101 sau 102 din TFUE atunci când acestea se aplică în paralel cu legislația națională în materie de concurență
• în cazul aplicării în mod exclusiv a legislației naționale în materie de concurență.

Orice persoană care a suferit un prejudiciu cauzat de o practică anticoncurențială interzisă potrivit prevederilor Legii nr. 21/1996 şi/sau ale art. 101 sau 102 din TFUE poate solicita şi obține repararea integrală a prejudiciului respectiv. Despăgubirile integrale repun persoanele care au suferit un prejudiciu în situaţia în care s-ar fi aflat dacă legislaţia în materie de concurenţă nu ar fi fost încălcată. Despăgubirea integrală include pierderea efectivă, profitul de care este lipsită persoana prejudiciată, precum şi plata dobânzii aferente. Despăgubirea integrală în temeiul prezentei ordonanțe de urgență nu poate conduce la o îmbogățire fără justă cauză, indiferent dacă despăgubirea integrală se produce în urma unor despăgubiri punitive, multiple sau de altă natură.

Competența instanțelor judecătorești. Noua ordonanță de urgență reglementează și norme speciale de procedură civilă. Astfel, competența de a soluționa cererile de reparare a prejudiciului cauzat de întreprinderi ca urmare a unei încălcări a legislației în materie de concurență revine Tribunalului București. Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel la Curtea de Apel București, împotriva hotărârii acesteia putând fi declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Instanța judecătorească poate sancționa părţile, terţii şi reprezentanţii legali ai acestora cu amendă între 500 şi 5.000 lei pentru persoane fizice şi între 0,1 şi 1% din cifra de afaceri realizată anul anterior pentru persoane juridice, pentru următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul:

1. neprezentarea unei probe faţă de care instanţa judecătorească a dispus divulgarea de către cel care o deţine sau refuzul de prezentare a acesteia, la termenul fixat în acest scop de instanţă;
2. distrugerea probelor relevante pentru soluţionarea litigiului;
3. nerespectarea sau refuzul de a se conforma măsurilor dispuse de instanţa judecătorească pentru a proteja informaţiile confidenţiale;
4. încălcarea limitărilor privind utilizarea probelor prevăzute expres de actul normativ.

Pentru faptele prevăzute, amenda se stabilește în funcție de gravitatea faptei de către instanța judecătorească în faţa căreia s-a săvârşit fapta, prin încheiere executorie, pentru a fi eficientă, proporţională şi cu efect de descurajare.  Aplicarea amenzilor nu înlătură răspunderea penală, în cazul în care fapta constituie infracţiune.

Efectul deciziilor definitive. O încălcare a legislaţiei în materie de concurenţă, constatată printr-o decizie definitivă a Consiliului Concurenţei sau a Comisiei Europene ori printr-o hotărâre definitivă a unei instanţe judecătoreşti, se consideră a fi stabilită în mod irefragabil pentru instanţa de judecată învestită cu soluţionarea unei acţiuni în despăgubire în temeiul legislaţiei în materie de concurenţă. O decizie sau hotărâre definitivă, pronunțată într-un alt stat membru al Uniunii Europene face dovada, până la proba contrară, a faptului că a avut loc o încălcare a legislaţiei în materie de concurenţă şi, după caz, poate fi evaluată împreună cu alte probe introduse de părţi.

Cuantificarea prejudiciului. Instanţa judecătorească are competenţa de a estima cuantumul prejudiciului în litigiul aflat pe rolul acesteia, asigurându-se că nici sarcina probei şi nici standardul probatoriu necesar pentru cuantificarea prejudiciului nu fac practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea dreptului la despăgubiri integrale. Se prezumă că încălcările sub forma unor carteluri provoacă prejudicii constând în creşterea preţului produselor sau serviciilor vizate de cartel cu 20%. Autorul încălcării poate răsturna o astfel de prezumţie. Se prezumă că încălcările sub forma abuzului de poziţie dominantă provoacă prejudicii. Autorul încălcării poate răsturna o astfel de prezumţie. În cadrul unei proceduri referitoare la o acţiune în despăgubire, Consiliul Concurenţei poate, la cererea instanţei judecătoreşti, să acorde asistenţă acesteia în vederea determinării cuantumului despăgubirilor, dacă autoritatea de concurenţă consideră adecvată această asistenţă.

Factor atenuant pentru individualizarea sancţiunilor aplicate de Consiliul Concurenţei. Consiliul Concurenţei poate reţine ca factor atenuant pentru individualizarea sancţiunii, în decizia de constatare şi sancţionare a unei fapte anticoncurenţiale, existenţa plăţii de despăgubiri în urma unor soluţionări alternative a litigiilor. În situaţiile în care există mai multe persoane prejudiciate, Consiliul Concurenţei poate reţine, ca factor atenuant pentru individualizarea sancţiunii, existenţa unui mecanism de acordare a despăgubirilor asumat de către autorii încălcării legislaţiei în materie de concurenţă, având ca finalitate înlăturarea consecinţelor faptei anticoncurenţiale. Prin acceptarea de către Consiliul Concurenţei a unui mecanism de acordare a despăgubirilor, aplicarea lui de către contravenient devine obligatorie, nerespectarea acestei obligaţii impuse prin decizie atrăgând răspunderea contravenţională potrivit prevederilor Legii nr. 21/1996.